marți, 16 ianuarie 2018

poate

Nu degeaba iubesc 
ceva scandalos de frumos
și nu-mi răspunde.

Da nici nu răpune.

Pelinu și avocado pe vatră mi-s 
găndurile moluce separându-mă
de țărăneala, în general, a echității raționale.

Nu-i nimic f clar,
dar ador ca fetița îngrijind promisiuni
într-o caniculă aberantă/
împărte vila cu extratereștii ce vomită floricele
în zăpada
pentru o-nțelegere, un frecuș 
mai blând.

Fumez  
în pufoaica paradisiacă
unde-am dat iubire inconștientă,
prin gesturi prezente, frate…

Cine mai crede
că mereu am nevoie 
de-un împuiat cu puritate,
adică full de-opinii nemoștenite
plus încercarea de a construi mereu?

 de vulnerabilitatea sa -
un vultur frângând drona/
masticație hipervoluptoasă când
nu te mai îngână, vicleană, speranța. 

De ăla distant / enorm, ouais! -
după care alerg să discutăm 100 de ani
dincolo fractalul protocoalelor sale. Neobosind
pe ultima chestie 
frivolă și dulce
 - flirtul
și corpul universului împăcat.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu