joi, 10 august 2017

romantiche bauhaus la iaz

"un bărbat obosit care moare pe spate, privind cerul care devine din ce în ce mai albastru și acest albastru care devine roz"

Șmecherind prin scară,
plusez cu destindere:
^rupe-i-aș inima 
s-aibă și el karmă..^

Ineptul 
fericit pe-ascuns,
printre steluțe și lucernă
își agresează factura,
râde de toți
beat ca un bou.
Doar sudoare, băiețism 
în multipolaritatea sa.

Urgența pentr-un feeling
ne parașutează pe verandă:
 libații-n noosferă 
și cruzimi de adoratoare
dinspre mine - sub atelă 
încărcată de paste
îngrijorată de viitor
și toată moale șoptind: ^văleeu -
frumusețea lumii cât-o fi… -
pt. tine, tuh!^

Mașini
de păpădii.

Un copil neîndemânatic 
care dă OKu -

Din laptopul alb
fac figurație în numele său.

 Ș'te-ai îndrăgo.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu