joi, 27 iulie 2017

Caro mio roboțel

Metal 
în fenicul și dezintegrarea
ne conțin…
da tot le usc scena de lacrimi 
puturoaselor afectiv. 

Nu-s degeaba muzica
și tripuri la sală.
Sub obroc
 dă startu pe diapazon
“Fustița”, câinele-porc
și eu - un planton bun
al curatorilor
te visez/
nu se mai termină.

Cum arată atunci 
necesaru pe pozitiv?
că joiesc spoită
- crizând madrigalul -
doar la rostogolirea rocilor, 
înregistrată pe telefon;

o mânjeală 
în rebus hologramat.

Voi cere fazele imposibile
-așa neîndemânatică, 
naivă,
exulând violent 
pe malul
ce ne-aranjează altfel: 
vâslești 
spre cășițele detox
pe câmpiile cu foci, între plasturi.

O scrisoare-n pilitură,
ghiocei și tocane.

Maică-mea construiește 
tehnologii 
în haosul iubitor.

Prefăcut recitând sub ghinzi,
narcisiac - blând
ca un fiu ce șochează 
iei glitter cu japca 
până te-or plictisi suferințe
 și-am acorda 
 cu ce-apare
- Viața.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu