joi, 5 ianuarie 2017

never a closure

unui inaccesibil

N-am cuvinte
despre cum te visez, dragostea dispare -
a rămas în vis
cu tine, îmi zic.

Sună dezaxat 
dar trag la liniște -
  încă vine camuflată-n oameni
pe care să-i rezolv.

Din încordarile arhaice
mă retrag
spre forțe subtile
să devin și eu
ca tine:  iubire.

Tu scrii, flirtezi,
c-ai gemeni în venus/
libidinoșenie
de elegant.

Amușini printre drame, de fapt 
 e-un eufemism, te mai-apără 
de tăriile întregii
 tale vieți&
mistici,

măi iepuruț!





“and I have small boy’s notion of doing good”

Lumina mea decorând uscături,
ce pot să fac
în contemplare?

Fumez preaplinu.

Frăguțe impresionează 
într-un cadru cu mănăstiri virtuale.

Vine popa-n delăsare,

ne iubim cu mic cu mare.

Heer

E violența
cât cuprinde-n uman.

Prefer o stridență:
 poezia tapetelor cu flori,
recitată la volan,
Manete și cofraje umede.

Un împărat seduce prin imunoterapii -
 un dresaj updatat
da ne-am haladit la iarbă.

Entropia face și desface.
Ne dezbinăm și întreținem animalu.

Sunt în cabluri, cinstind bunătatea.
Cântecul meu de insomniac - e-un arc roz,
 intuiția milimetrică
ce-ți mulge vrerea neagră.

OM, declin și ierarhie,
om-patron, zeu, scorpion
prost,
îți mănâncă natura din palmă
și tu tot te-nchini.

Om, jubilație între-acordoare,
 zăpadă umilind orice,
te-am depășit.
În continuare iubesc.