joi, 12 noiembrie 2015

restaurantul iranian

În lumina apoasă
chinezoiace expuse, podulețul
cu dodorante.
Cineva strigă -liniște- cățelului deja cuminte.

Paradigme, emoții ce (parcă) nu fac sens:
o mamă-purtătoare zâmbeste, zdrelește 
ochii ambulantului.

Mere și vată
pe hârțiuta revoluționară
din separé.

Termin cu un gât din sticlă -
frazele despre prosperitate.
Disecăm letargia.
Vrem scântei, și nu celelalte ale normalității
nevrozante.

și persane 
vrem,
să ai miracole.